Stapanii Vagabonzi

Dupa ce am facut slalom printre stradutele din zona Plantelor - Mantuleasa intr-o friguroasa dimineata de februarie, nu din cauza zapezii, ci din cauza cainilor vagabonzi, m-am hotarat sa iau masuri, atat pe plan personal, cat si pe plan social. Povestea mea a generat o serie de asigurari din partea cunoscutilor ca nu se poate face nimic, ca este plin de oameni muscati de caini la "Matei Bals", ca oricum ataca mai mult batrani cu plase si copii (mare consolare), ca sunt sterilizati, ca sunt deparazitati...si o multime de alte inutilitati. Pe plan personal m-am rezolvat cu un aparat cu ultrasunete pe care n-am apucat sa-l folosesc de 2 ori si l-am si donat verisoarei din postul anterior care prinsese sa motiveze ca nu se duce la scoala de frica lor, a cainilor. Intre timp, ma informase si Salami ca cei mai sprinteni dintre ei, dintre caini, desigur, iti sar in brate, la beregata, la picior, dintre masini, si te pomenesti muscat cu mult inainte sa apuci sa activezi aparatul, mai ales atunci cand ai ambele maini imobilizate pe ghidonul bicicletei. Intre timp nu mi-am mai luat un alt aparat si nici verisoara nu s-a mai dus la scoala, deci am ramas, cum s-ar spune....si batuta si cu banii luati...

A mai trecut o luna si am plecat in mini-vacanta de 2 zile la Sibiu, la Festivalul "Respir Teatru". Dupa ce am strabatut strazile, carciumile si iar strazile, nu stiam de ce imi este atat de bine. Sa fi fost soarele de primavara din Sibiu, sa fi fost schimbarea de peisaj, sa fi fost Piscacioasa de la "Sibiul Vechi", sa fi fost ca respiram aer de Sibiu?... Se pare ca da. Intr-un moment de mare revelatie artistica am constatat ca in Sibiu nu sunt caini vagabonzi. In Sibiu, nu sunt nici macar vagabonzi. Nu stiam de ce merg asa de linistita prin oras, asa de relaxata, fara sa-mi cobor geanta in dreptul picioarelor si sa mor de ciuda ca nu pot sa port cizme de fier macar iarna (ca in povestea cu Mugurel si Sprinteioara - ea putea sa mearga cu opinci de fier, ca nu o alergau cainii comunitari - "comunitar" inseamna "de haita"?). Ma intorc fericita si revigorata la gandul ca se poate! Se poate sa mergi pe strazi de oameni fara caini, se poate sa iasa din padure lupi si nu caini si se poate sa respiri aer curat, fara sa inhalezi materii fecale de caine. Da, asa am descoperit cand m-am intors la Bucuresti si m-am pus sa studiez problema:

„Există studii, făcute de medici parazitologi de la Spitalul Colentina, care spun că în parcuri şansele să ne îmbolnăvim cu paraziţi sunt de 33 de ori mai mari decât în alte locuri publice. Pe fiecare metru pătrat de trotuar din Bucureşti există câte un rahat de câine. Circa 100.000 de câini produc zilnic 5 tone de materii fecale. Într-o lună de zile, acestea se usucă şi ajung praf inhalat de noi", ne-a declarat preşedintele Eco Civica, Niculae Rădulescu-Dobrogea." (asa aflam de pe "animalutul.ro": http://www.animalutul.ro/lumea-animalelor/oameni-si-animale/ce-pericole-ascund-fecalele-cainilor/1183/)

Nu sunt prietena cu EcoCivica si n-am habar cine e Niculae Radulescu-Dobrogea, dar parca mi se pare plauzibila teoria asta cu praful, ca de-abia se intreba un prieten pe FB de ce atata praf in Bucuresti. In definitiv....unde s-ar putea duce? De maturat, nu matura nimeni rahatii de caine, nici chiar pe Strada Plantelor, de spalat, nimeni nu-i spala si de strans....nimeni nu-i strange. Nu zic acum de rahatul de caine vagabond, ca nici eu nu ma apuc sa strang rahatul cainilor nimanui, zic de rahatul de Bubico :) M-am documentat si in acest sens si am descoperit (dupa ce o scosesem initial din adancul memoriei) ca a existat, cu adevarat, la un moment dat:

HOTĂRÂREA CGMB nr. 120 din 30/06/2010 

Art. 34 (1) Posesorii de animale de companie au următoarele obligaţii în timpul plimbării animalelor pe domeniul public:

a) să deţină asupra sa materialele necesare (făraş, mătură, pungă, etc) pentru curăţarea locului şi evacuarea dejecţiilor fiziologice;

Am facut un post mult-laudat, tot pe FB, despre aceasta hotarare si am inceput sa intreb pe la cunoscatori daca mai stiu ceva de soarta ei (o descoperisem pe site-ul Politiei Locale  a Sectorului 6 ( http://www.politia6.ro/document.php?doc=356) .Concluzia: nu stie nimeni nimic. Nu stiu nici eu, daca este suficient sa le detii sau daca este cazul sa le si folosesti. Te amendeaza ca nu ai sau ca nu dai...la lopatica de rahat? L-am intrebat si pe Dl. Primar Oprescu intr-un post public pe FB, care a fost sters inainte sa ma intreb daca imi va raspunde. Nici Politia Locala S6 nu a raspuns pana acum.

Si-uite asa....cu lauda de pe FB am ramas...Am mai descoperit intre timp ca daca te duci sa-ti faci antirabic dupa ce ai fost muscat, ti se dau instructiuni sa urmaresti cainele (ca nu te-a urmarit el pe tine destul :))) si daca el moare in cateva zile, sa le spui doctorilor. Daca mori tu, oricum nu mai spui nimic. Am mai descoperit ca daca faci vreo plangere la adresa lor, a cainilor, dureaza aproximativ o luna solutionarea ei, ocazie cu care, in cazul in care plangerea ta este sustinuta si de un domn, senator, avocat, deputat, se va ridica de pe strada un caine, desi nu chiar cel care te-a muscat. Am aflat aici ca daca s-a ocupat cineva de ei o data, oricum nu mai pot fi luati de pe strada:

"DOMNUL URBAN IULIAN
e-mail: iulian.urban@senat.ro

Avand in vedere adresa dvs. din data de 11.06.2009, transmisa
Administratiei pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan Bucuresti,
inregistrata sub nr: 2625/14.07.2009, va comunicam urmatoarele:
Conform L. 227/2002, privind aprobarea programului de gestionare
a cainilor fara stapan, prin prezenta,  va informam ca sesizarea
s-a solutionat cu ridicarea unui caine, in data de 28.07.2009,din zona mentionata in petitie.
In urma actiunilor realizate de echipajele ASCSB, in zona
mentionata in petitie, s-a constatat existenta unor caini care
poarta insemnele ASCSB, poarta insemnele ASCSB, acestia sunt caini  care au trecut prin
bazele ASCSB unde au fost sterilizati, deparazitati,
identificati , inregistrati in baza unica de date si adoptati
prin asumarea in scris a adoptatorilor pentru ocrotirea
cainilor preluati, conform HCGMB nr. 243/2009, si prin urmare
nu pot fi readusi in adapost.

In urma actiunilor realizate de echipajele ASCSB, in zona
mentionata in petitie, s-a constatat existenta unor caini care
Se fac reveniri pe fiecare zona intrata in baza noastra de date,
in vederea sterilizarii tuturor cainilor cu stapan si fara
stapan, de pe raza Municipiului Bucuresti.

DIRECTOR,
Dr.Med.Vet.
CONSILIER JURIDIC,
Simona PANAITESCU
Aura MIREA"

Si-uite-asa, m-am gandit si m-am razgandit si m-am gandit din nou la ce as putea face. Mie una nu-mi place nici sa mananc rahat, nici sa respir rahat, nu vreau sa fie muscata de caine, nu vreau nici sa fie muscati copiii mei sau ai tai sau ai altora. Nu am nimic impotriva niciunui caine, dar am ceva impotriva stapanilor, detinatorilor, adoptatorilor, intretinatorilor, ingrasatorilor si strangatorilor de caini. Bubico -  I like, dar numai daca strange mamitzica dupa el. Cu bagabontzii nu am nimic - vreau doar sa dispara, cu tot cu haita, de pe strazile din Bucuresti (pentru inceput) si nu ma intereseaza cum. Ca sa fie mai clar, nu ma opun eutanasierii...mai bine sa planga ma'sa decat sa planga mama. Nu, nu ma consoleaza nici castrarea, nici deparazitarea, nici identificarea sau inregistrarea. Toate astea nu ma protejeaza de muscaturi si nici pe copiii mei. Cu atat mai mult cu cat, inteleg ca deparazitarea este temporara, dar cainele transmite microbi si dupa moarte. Mai clar ca oricand imi este faptul ca vina nu este a lor, pentru ca exista, ci a celor care ii intretin. Am ajuns sa prefer sa arunc mancare la gunoi (si-mi pare rau de cate ori fac asta), decat sa o dau unui caine vagabond, pentru ca nu vreau sa fiu unul dintre cei care ii intretin, pentru ca mai apoi sa ii ingras cu propriile pulpitze.

Singura concluzie la care am ajuns deocamdata este ca toate plangerile si reclamatiile pe care mi le imaginez trebuie indreptate impotriva unor oameni (mamitzicile de Bubico si adoptatorii din raspunsul de mai sus) si mai pot sa ofer, spre grija si pastorirea de catre asociatiile impotriva cainilor si stapanilor vagabonzi (daca or exista astfel de asociatii), o propunere de act normativ in care sa se specifice faptul ca trebuie sa si folosesti farasul, maturica si punguta pentru a strange cacutza de Bubico si ca daca ai adoptat o haita de maidanezi, ii tii cu botnita si ii cazezi in dormitorul tau intim si personal si nu, nu pe strada. Si acum, ca sa-mi raspund asa cum mi-as raspunde daca acest manifest ar fi al altcuiva, problema nu este la adoptarea actelor normative, ci la implementare. Am ramas in stare de soc vreo 2 zile dupa ce in urma unei sesizari de trafic, politistul m-a sunat si ma intreba bulversat "Deci spuneti ca ar trebui sa-i amendam pe cei care incalca legea?". L-am iertat, pentru ca fusese singura autoritate publica care raspunsese sesizarii respective, dar despre asta, in manifestul urmator....

Yours truly,

Pastrami